I hate my job

M-am saturat sa ma trezesc in fiecare dimineata la ora 8, sa stau si sa ma gandesc cu ce camasa sa ma imbrac,la ce sa-mi asortez pantofii si geanta, sa imi iau ciorapi pe sub fusta si sacoul pe mine...si asta pentru ca lucrez intr-o multinationala. M-am saturat sa ma gandesc ce mananc in fiecare pauza de pranz, si sa stau cu ochii pe ceas pana cand se face ora 6.

Cu fiecare zi care trece imi dau seama ca nu imi place ceea ce fac, nu cred ca sunt singura in aceasta situatie.
Acelasi program monoton in fiecare zi. Ma asez pe scaun la ora 9 a.m si ma ridic de acolo doar cand ies in pauza de masa si cu vreo 2-3 exceptii (incluzand mersul Washington Club).

Desi sunt inconjurata de 70 de oameni, parca sunt singura. Cei din jurul meu sunt inconjurati la randul lor de mormane de hartii si se confunda cu calculatoarele la care lucreaza.

Anyway...pentru moment ma multumesc cu atat si cu zilele de weekend pe care le astept cu nerabdare.

So, enough , get back to work...

…cred in puterea unei sosete…

…cred in puterea unei sosete…
Atat imi vine acum in minte. Tot ce pot sa spun este ca daca vrei sa mergi la sigur…trebuie sa incepi de la picioare. Niciodata nu m-am gandit ca se pot intampla asa multe lucruri, plecand de la o soseta (era una in dungi, cu alb si albastru). Dar nu asta conteaza. Important este sa te lasi purtata de val.
Si nu vreau sa intru in detalii, vroiam doar sa notez undeva titlul de mai sus…mie mi s-a parut haios la momentul respectiv.

...de prin ograda adunate

Il stiati pe Jackson? ...hmm parca nu arata asa...

Doar flori...nu cunosc specia

Pitic , 2 ani vechime, achizitionat de pe DN1 (zona Snagov)

Un fel de narcise....

Patrupedul din imagine: cu numele de scena Birlic

Turabo de ... lacu' Tei

Din ciclul cluburilor de fitze...

Nu stiu daca ati fost vreodata la Turabo Society Club. Eh...am ajuns eu sambata asta dintr-o greseala. Niste prieteni cu care nu obisnuiesc sa ies in general, cu "aspiratii inalte", m-au convins sa mergem acolo. Nestiind in ce ma bag, am acceptat, cu o oarecare teama in suflet. Odata ajunsi la locatia cu pricina nu mi-a fost greu sa aleg un loc de parcare, dar mare a fost mirarea cand pe aleea unde lasasem masina vine "tipul cu parcarea". Evident trebuia sa platesc. Chiar daca o lasasem pe o alee mai indepartata. Vine si imi spune raspicat: "10 lei va rog". M-a pufnit rasul. Urmeaza a doua replica: "10 lei, asa se obisnuieste aici". Mai nene, daca aveam vre-un Maserati, ii lasam si 20 de lei, dar chestia cu "asa se obisnuieste", m-a facut sa scot din buzunar 5 fucking lei.

Bon, rezolvam problema cu parcarea. Reusim sa intram. Foarte mare aglomeratie nu era. Ca si metoda de comparatie, va puteti imagina traficul din Bucuresti sambata pe la pranz. Ca si aratari puteai distinge cu usurinta blonde platinate cu buze rosii si haine mulate, brunete cu unghii false, tipi pe modelul lu' Tolea si din astia mai pitici. De altfel foarte bogata fauna in specimene.

Ne gasim un locsor unde sa putem bate pasul pe loc. Muzica te dispera. In afara de bum, bum, bum, nu intelegeai nimic. A trebuit sa facem cunostiinta si cu barul. Una bucata cola 9 lei. Evident plateai cu o bancnota de 10 lei si nu mai primeai restul. Acelasi lucru se intampla la toate bauturile. Doar nu stateam acum sa mai cer si restul, ce naiba...sa mananca si gura lor o paine.

Dupa vreo 5 ore de bubuiala, fum de tigara si maini luate pe fund, grupul select cu care iesisem doreste o deplasare pana la Fratelli, ca tot era in aceeasi oala. Asta se intampla pe la 3-4 dimineata.
I-am lasat la cea de-a doua locatie dupa care m-am indreptat frumusel spre casa, in bolidul meu care face 10 lei in parcarea din Tei.

Ce sa va mai spun, dimineata m-am trezit cu amigdalele umflate si parca ma incearca si febra. Cam asta se intampla dupa o destrabalare intr-un club de fitze.

Morala: i've been there, never will!

Despre frati mai mici

Nu stiu cum ati fost voi, dar eu intotdeauna mi-am dorit un frate mai mare. Chestia asta cu doritul nu m-a ajutat foarte mult. Dupa o perioada mi-a trecut si am sperat ca voi avea un frate mai mic pe care sa il tachinez toata ziua si sa il invat prostii. Ceea ce am si reusit.

S-a nascut, unsprezece ani mai tarziu, un baiat. Am fost foarte bucuroasa. Eram nerabdatoare sa creasca. Stiam de la colegii de clasa ca seara se incingeau niste batai pe cinste inainte de culcare. Vroiam si eu sa am cu cine sa ma bat, sau mai bine zis pe cine sa bat.

In cele din urma a crescut. Vocabularul a suferit cateva schimbari, care se accentueaza odata cu trecerea timpului. Si comportamentul la fel. Imaginati-va un baietel putin mai mare de 1,50m, cu o freza zburlita aproape tot timpul din cauza ca nu se pieptana niciodata, cu aparat dentar colorat si care in loc sa te salute cand ajungi acasa iti zice: "Ce faci fa, mi-ai adus ceva?".

Pe langa vocabularul colorat pe care l-a dobandit in cei 13 ani de viata, mai practica si luptele de tip wrestling pe care le urmareste din cand in cand la tv. Cine credeti ca este adversarul? Bingo, eu. Petrece ore in sir in fata calculatorului uitandu-se la filmuletze pe youtube si jucandu-se. Deja avem probleme cand vine vorba de calculator. Evident discutia se incheie printr-o lovitura de tip head-lock (parca asa se numeste). El ramane la calculator eu trebuie sa imi gasesc alte ocupatii.

In schimb este foarte cuminte si nu stie cum sa imi intre in gratii cand pentru a doua zi are de facut o compunere sau vre-un rezumat. Cand vine vorba de tema la romana, sunt cea mai buna sora din lume. Ce sa va mai spun, ca am invatat sa scriu si cu mana dreapta (eu fiind stangace de fel) unde imi fac constiincioasa tema la religie, muzica si din cand in cand engleza.

Explicatie: de ce scriu eu cu mana dreapta = pentru ca scriu la fel de urat ca el cu mana dreapta(cu stanga scriam prea frumos si se prindeau profii).

Cu toate defectele si rautatile lui, pot sa spun cu mana pe inima ca este cel mai bun frate pe care il am!

Baba sufera la frumusete...

Stau cateodata si ma intreb cine a inventat epilatul...stiti voi...lucru ala dureros pe care trebuie sa il facem(in special noi fetele) cel putin o data pe luna. Nu puteam noi sa stam asa cum ne-a lasat mama natura, cu pletele in vant:-)))?

Nu, noi trebuie sa avem pielea si fina si catifelata, peste tot, si drept urmare trebuie sa suportam chinul din fiecare luna.

Fiecare vizita la cosmetica se incheie cu interjectii de genul: auch, ufff si sssst...
Unele dintre noi sunt mai rezistente si tac malc, iar dupa ce pleaca de la locul de tortura, numai ele stiu ce e la gura lor.

Dar cum noi imbinam intotdeauna utilul cu placutul, fiecare banda de ceara smulsa vine insotita si de o mica barfa.

Cred ca nu ne-ar deranja la fel de mult treaba asta cu smulgerea parului, daca am stii ca si barbatii ar avea parte de acelasi tratament. Dar lor nu le pasa. Lor sa le fie bine...si atat.
-

Despre barbati (part I)

A avea o relatie serioasa in ziua de astazi cu un tip e un lucru destul de greu. Majoritatea nu vor decat sa ti-o traga (o data, de doua ori, hai ca merge si a treia oara), dupa care esti deja stearsa din lista de apeluri.
Si tu in disperarea ta, speri ca o se fie ceva serios, insisti, il suni, si el nimic. Nu raspunde. Si tu tot insisti, gasesti diverse motive pentru care nu iti raspunde.

De exemplu:
- crezi ca si-a uitat telefonul in masina (asta in cazul in care are masina)
- poate il are pe silent sau poate doarme
- of, daca i s-o fi intamplat ceva saracului baiat
- poate are o zi proasta si astazi nu vrea sa vorbeasca cu nimeni

Il mai lasi o zi doua si nimic. Nici un raspuns din partea lui. Si cand in sfarsit dai de el(asta dupa ce il suni de pe alt numar), iti raspunde cu o voce senina ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Si cand il intrebi de ce a disparul ca "magarul in ceata", iti baga o scuza de genul:
- mi s-a stricat display-ul de la telefon si nu am putut sa vad cine m-a sunat (sanchi')
- am fost racit si am zacut toata saptamana (de aici tragi tu concluzia ca gripa i-a afectat memoria :-)))

Ei bine, si cand crezi ca totul va reveni la normal, ca a vut o pasa proasta, atunci vine lovitura de gratie, cand el iti spune ca va intalniti "miercuri" sa lamuriti lucrurile.
Insa partea cea mai tare este ca nu precizeaza care miercuri. :-))

De aici nu poti trage decat o singura concluzie, ca e prea las sa iti spuna adevarul in fata. Ca de fapt ori s-a impacat cu o exa- ori nu esti buna pentru el. Tipii nu sunt buni la capitolul pretexte.
Le e mult mai usor sa se dea la fund, fara nici o explicatie.

Dar pentru asta suntem noi....sa insistam, si sa speram ca in cele din urma vom primi o explicatie.

Apropo, sa ma anuntati si pe mine cand se va intampla asta.
Eu nu am vazut porci zburand!