I hate my job

M-am saturat sa ma trezesc in fiecare dimineata la ora 8, sa stau si sa ma gandesc cu ce camasa sa ma imbrac,la ce sa-mi asortez pantofii si geanta, sa imi iau ciorapi pe sub fusta si sacoul pe mine...si asta pentru ca lucrez intr-o multinationala. M-am saturat sa ma gandesc ce mananc in fiecare pauza de pranz, si sa stau cu ochii pe ceas pana cand se face ora 6.

Cu fiecare zi care trece imi dau seama ca nu imi place ceea ce fac, nu cred ca sunt singura in aceasta situatie.
Acelasi program monoton in fiecare zi. Ma asez pe scaun la ora 9 a.m si ma ridic de acolo doar cand ies in pauza de masa si cu vreo 2-3 exceptii (incluzand mersul Washington Club).

Desi sunt inconjurata de 70 de oameni, parca sunt singura. Cei din jurul meu sunt inconjurati la randul lor de mormane de hartii si se confunda cu calculatoarele la care lucreaza.

Anyway...pentru moment ma multumesc cu atat si cu zilele de weekend pe care le astept cu nerabdare.

So, enough , get back to work...

…cred in puterea unei sosete…

…cred in puterea unei sosete…
Atat imi vine acum in minte. Tot ce pot sa spun este ca daca vrei sa mergi la sigur…trebuie sa incepi de la picioare. Niciodata nu m-am gandit ca se pot intampla asa multe lucruri, plecand de la o soseta (era una in dungi, cu alb si albastru). Dar nu asta conteaza. Important este sa te lasi purtata de val.
Si nu vreau sa intru in detalii, vroiam doar sa notez undeva titlul de mai sus…mie mi s-a parut haios la momentul respectiv.